Stiam ca e bun si am avut asteptari mari. Care mi-au fost depasite! I-am dat 9 din toata inima si cu tot dragul, iar pentru cei care nu ma prea stiu, nu sunt fanul filmelor cu super-eroi sau chestii de gen. Dar atunci cand filmul e cu adevarat bun, “specia” din care face parte conteaza mult prea putin.
Si incep cu inceputul, deci cu scenariul – de departe cel mai bun scenariu dintre toate care au stat la baza filmelor de genul asta pe care le-am vazut pana acum. Povestea a fost cat se poate de originala si inedita; nu au existat cliseele si exagerarile specifice filmelor cu super-eroi, nu au fost actiuni si scene trase de par, nu au fost momente penibile – din contra, totul a fost natural, atat cat trebuie si unde trebuie. Foarte imprevizibil, greu de anticipat, foarte bine si frumos gandit. Un scenariu intr-adevar muncit, care a reusit sa “puna” substanta intr-un film cu super-eroi.
Dialogurile au fost, asa cum imi place mie sa spun, delicioase. Cel putin in scenele cheie din actiune, dialogurile pot fi intoarse pe toate partile si se pot scoate din ele idei/mesaje/ganduri tare frumoase. Inca din titlu (care prevede tema filmului si care este extraordinar de bine ales) iti dai seama ca e ceva in spatele cuvintelor, a actiunii, a personajelor.
Despre distributie nici nu are rost sa comentez – Patrick Stewart, Ian McKellen, Hugh Jackman, Jennifer Lawrence, Michael Fassbender, Halle Berry si altii. Toti au jucat extraordinar si au format o echipa frumoasa care a transmis o atmosfera la fel de frumoasa.
Regia impecabila. S-a vazut evolutia lui Bryan Singer in ceea ce priveste regia; l-a ajutat mult si scenariul, e drept, dar a stiut sa-l valorifice asa cum trebuie.
Muzica si efectele pe masura celorlalte aspecte tratate pana acum. Un 3D de 10 ori mai reusit decat Godzilla, care tot e pe val acum. De fapt, in sfarsit un 3D cu adevarat 3D, adica nu cu 3D cu 2 scene 3D…si alea de 3 secunde.
Inca o chestie extraodinara – umorul. De fapt umorul inteligent, de calitate. A avut suficient de putin umor cat sa nu strice atmosfera “reala” a filmului si sa nu-l transforme intr-o comedie ieftina, dar suficient de bun cat sa reprezinte o pata frumoasa de culoare.
M-a tinut in priza din prima secunda si nu doar pe mine. Eram vreo 20 in sala si majoritatea oamenilor isi cumparasera popcorn…de care au uitat cu desavarsire 😀 Il recomand cu mare, mare drag. Si abia astept sa-l revad 😉
The goddamn movies. They can ruin you. 
Pingback: AnzhelaMovies