American Hustle (2013) – Degradare umana la nivel inalt

MV5BNjkxMTc0MDc4N15BMl5BanBnXkFtZTgwODUyNTI1MDE@._V1_SX640_SY720_7 nominalizari la Globurile de Aur si inca 10 nominalizari la Bafta! Asteptam nominalizarile Academiei, cred ca tot numeroase vor fi.

David O. Russell nu nu are nevoie de prezentare, mai ales dupa succesul (nejustificat, din punctul meu de vedere) de anul trecut pentru Silver Linings Playbook. Se pare ca se intelege bine cu Bradley Cooper si Jennifer Lawrence, pe care ii “foloseste” si in American Hustle, alaturi de Christian Bale si Amy Adams. Da, distributia este una remarcabila, prin care nivelul filmului este ridicat substantial. La modul cel mai obiectiv, fara actori atat de cunoscuti, filmul nu s-ar fi bucurat de atat de mult succes. Nu spun ca succesul filmului are drept temelie strict distributia lui, dar…il ridica mult.

Filmul nu este extraordinar, dar are cateva puncte tari:

Primul ar fi distributia, despre care deja am vorbit. Subliniez, actorii, prin faptul ca sunt cunoscuti si apreciati in lumea intreaga, ridica filmul mult de tot. Daca erau niste neica nimeni, ar fi putut ei sa joace exceptional, degeaba.

Al doilea ar fi scenariul de care s-au ocupat David O. Russel si Eric Singer. Este un scenariu interesant si original, cei doi au facut echipa buna. Povestea…ce pot sa spun, in sfarsit ceva nou, bun si comercial in acelasi timp! Exista filme cu mafie, cu hoti, cu inselatorii si drame, dar nu ca asta. Asta a fost original si a avut de toate – drama, crima, un strop de psihologie, toate contopite intr-un rezultat complex si placut privitorului.

Tema principala a filmului este degradarea umana. Avem degradarea umana prezentata de la A la Z, in toata splendoarea si evolutia ei, de la radacinile pe care le prinde in dointa de bani si putere, pana la apogeul ei, atunci cand ajungi sa inseli pe toata lumea, ba chiar si pe tine. Cam asta fac personajele in film – cu multa eleganta si tact se mint si se inseala intre ele, care mai de care. Nu conteaza ca e vorba de soti, de amanti, de parteneri de afaceri sau de prieteni, important e sa-ti schimbi mastile in functie de interlocutor. Duplicitatea pe care personajele o practica la nivel de arta te face sa nu compatimesti pe nimeni si sa consideri ca toti isi merita soarta.

Pe de alta parte, si ajung aici la urmatorul punct forte, este incredibil cum in cateva zeci de minute filmul a reusit sa intre in detaliile vietii fiecarui personaj in parte, prezentandu-i complex pe toti, nu numai pe cel principal, cum se obisnuieste. In filmul asta ajungi sa cunosti fiecare personaj, sa-i cunosti fricile, trecutul, sa-i intelegi reactiile, motivatiile. Ajungi nu sa-i simpatizezi, dar macar sa-i intelegi. Ajungi sa cunosti ambele tabere si sa nu stii de partea cui esti, cine e mai indreptatit sa faca ceea ce face si cine nu. Ajungi sa le gasesti pentru fiecare minciuna si inselatoie cate o explicatie (nu o scuza!).

Jocul actoricesc e alt punct forte. Baietii mai putin – Christian Bale joaca bine, dar nu mi-a parut ca exceleaza (poate si pentru ca a avut pleata si barba, n-am prea deslusit cine stie ce mimica, expresie). Bradley Cooper este de la mediocru in sus in toate filmele, cel putin din punctul meu de vedere. Fetele, insa, s-au depasit pe ele insele. Jennifer Lawrence imi e antipatica. Nu stiu de ce, poate din cauza Oscarului de anul trecut pe care am considerat ca nu-l merita. Insa am obiceiul foarte bun de a nu judeca mai nimic (filme/actori/oameni in general) din perspectiva pur subiectiva, asa ca recunosc fara probleme: joaca exceptional. Joaca mai bine decat in Silver Linings Playbook, mult mai bine. Este tanara si are potential, are toate sansele sa ajunga o actrita “intreaga”. Rolul ei nu a fost unul complex (este o sotie puternica, usor ciudata a unui om de afaceri care o inseala, lucru de care ea este constienta. Incearca disperata sa-si salveze relatia, lupta cu societatea,  incearca sa se schimbe, totul pentru ca, in final, sa inteleaga si sa accepte realitatea), dar ea l-a facut sa fie asa. Transmite cu lejeritate orice vrea sa transmita, isi poate schimba expresia de la clipa la alta, intensitatea vocii, tonul, totul pare bun la jocul ei actoricesc. Amy Adams joaca si ea foarte bine. Si rolul o avanajeaza, dar si ea da viata personajului intr-un mod extraordinar. Ea este femeia perfecta pentru orice om de afaceri: puternica, persuasiva, inteligenta, se pricepe la oameni, stie sa minta, sa insele, iubste pana la disperare. Ii iese rolul de minune!

I-am dat 7.5. Este un film bun, de vazut, dar nu de Oscar. Desi, la ce concurenta (nu) are anul asta, e discutabil.

Leave a comment