Este de departe unul dintre cele mai “intregi” filme pe care le-am vazut anul asta.
Evident ca au fost in sala oameni care au ras isteric cand au vazut un negru dezbracat, care n-au putut sa vada dincolo, sa inteleaga ca sunt cel putin 3 teme de 10 ori mai importante decat actele sexuale. Trecem peste…
Am avut impresia ca ma uit la un film regizat de Freud dupa propriul scenariu privind latura sexuala umana. De altfel, este si adus in diacutie la un moment dat, dar foarte discret. Personajul e un pacient care se trateaza prin psihanaliza – iar interlocutorul e de fapt terapeutul. Actiunea se raporteaza mult la teoria dezvoltata de Freud, cum ca sexualitatea e asa cum e ea, nu cum vrei/iti impui tu sa fie, deci un instinct independent de vointa ta – se leaga si de copilarie, de sechele, de probleme, de frustrari, de explicatii. E foarte, dar FOARTE psihologic. Bun! Si dupa ce umple actiunea cu teoria asta, o rastoarna la 180 de grade si transforma sexualitatea intr-o decizie rationala, iar personajul intr-un om care lupta contra naturii sale. E tare fain!
Prezinta sexualitatea atat la modul general ca fenomen absolut natural, cat si la modul special (adica raportat strict la personaj) ca boala, dar ca o boala care face parte tot din natura personajului.
Trateaza in plan secund (dar foarte explicit) diferentele sociale dintre femei si barbati si lupta zadarnica a bolnavului (de orice fel) in scopul de a se integra in societate.
De asemenea, prezinta si elemente religioase, dar in asa maniera incat sa nu compromita normalitatea sexualitatii; deci prezinta religia ca fiind paralela cu latura sexuala umana, nu impotriva acesteia, ceea ce e fain. Rau de tot.
Sunt o gramada de metafore pe care, din pacate, ti le cam explica. De exemplu ai metafora copacului crescut in varful muntelui, metafora pe care o “prinzi” si imediat dupa ti-o intinde pe tava, in caz ca interpretarea ta ar fi fost gresita. Ma rog, asta nu-i grav, dar subtilitatea are si ea farmecul ei.
Muzica super! Diversificata, de la rock la clasic, in functie de scene, trairi. Personajele sunt conturate incredibil de bine, jocul actoricesc e divin, scenariul dumnezeiesc de sensibil si foarte bine documentat.
I-am dat 8.5.
The goddamn movies. They can ruin you. 